Ce se va întâmpla la 11/11 11:11?

 Salutare,

Vă invit la un eveniment internațional Personocratic, 11 Noiembrie ora 11:11 (ora Quibec, iar eu recomand să o facem și la ora României tot așa), să ne reamintim cine suntem cu adevărat, să manifestăm Epidemia Iubirii în lume. Astea pot fi făcute în mai multe moduri, despre care vorbește în înregistrare Ghis. Evenimentul este organizat fizic în Canada, dar și în alte locații, vezi aici: https://www.personocratia.com/liste-d... Puteți să participați activ, și să invitați cunoștințele să participe activ la acest eveniment, schimbând de ex. pozele de profil/cover/story, cu astea: https://www.personocratia.com/modeles... O să avem și un eveniment pe facebook, vezi linkul aici: https://fb.me/e/17iqpeMyX Imnul francez, despre care vorbește Ghis în video, este: https://youtu.be/kW78xRV6r48 Deci, avem 2 întâlniri: 1. 11 Noiebrie ora 11:11 Quibec (care la noi este ora 5:11 dimineața) 2. 11 Noiembrie ora 11:11 ora României Nu uitați, numai iubirea este contagioasă! :)

Doamna Ghis - Evadare în închisoare (partea 1.)

 Salut, tuturor care din când în când mai vizitaţi blogul meu 💛 de personocraţie. 

Cum am început să recitesc pe engleză cartea lui Ghis "Madame Ghis: Escape in Prison", a apărut în mine să traduc câteva pagini dragi mie, care conţin informaţii foarte valoroase si în ziua de azi, pt. mine, pt. noi.

Apendice III. Comunicat de presă 4.Martie.2008.

                                           -Mandat de arestare în Granby-

    Pe 3.Martie. 2008. un mandat de arestare a fost emis pt. neprezentarea la tribunal, în ciuda identităţii greşite. Pe 4. Iunie. 2007. Procurorul General al Canadei a fost sfătuit prin scrisoare, ca numele LANCTOT GHISLAINE,  o entitate legală stabilită de un certificat de naştere, nu mai poate fi folosit ca o dovadă a identităţii unei fiinţe umane, care înainte l-a reprezentat. 

Pe 6.Iunie.2007. Agenţia de Venituri din Canada a convocat pe corporaţia LANCTOT GHISLAINE - creaţia şi proprietatea guvernului - să apară la Tribunalul Provincial din Granby pe 18.Iunie.2007. sub şapte acuzaţii privind Legea Impozitului pe Venit, pt. eşecul de a completa Declaraţia de impozit pe venitul personal.

Acesta a fost primită, în ciuda faptului că Procurorul General al Canadei şi Quebec, au fost oficial notificate, că nici o fiinţă umană nu răspunde de această entitate legală (Convocare Nr.45573-000295-074). Pe mine, Serge Champoux, Prim-Procuror judecat pentru Agenţia de Venituri din Canada. 

La 18. Iunie. 2007. o vizită de curtoazie a fost plătită pt. a informa pe judecătorul Donald Bissonnette, că nici o fiinţă umană nu reprezintă corporaţia LANCTOT GHISLAINE. În ciuda acestei notificări, verdictul de nevinovat a fost registrat, fără a se lua în considerare refuzul de identificare cu entitea legală. Tribunalul a amânat cazul până 16.Iulie.2007.

Pe 16.Iulie.2007. judecătorul Marie-Josée Ménard, a dat ordin de proces la alcelaşi tribunal, pe 6.Septembrie.2007.

Pe 6.Septembrie.2007. entitatea legală LANCTOT GHISLAINE a fost condamnat pt. toate acuzaţiile, de judecătorul Ménard, şi au cerut plata de 1000$ pt. fiecare acuzaţie, de un total de 7000$. Un alt ordin a fost emis, de a completa şapte declaraţii de impozit pe venit în 30 de zile. 

Pe 30. Ianuarie.2008. noi acuzaţii au fost impuse împotriva entităţii legale, LANCTOT GHISLAINE, pt. omisiunea de a completa declaraţiile de impozit pe venit în 30 de zile. Audierea la tribunal a fost programat pe 3. Martie. 2008., la Curtea de Justiţie Granby (Convocat Nr. 460 73-000190-085).

Pe mine Serge Champoux, Prim-Procuror judeca încă, pt. Agenţia de Venituri din Canada.

Pe 3. Martie.2008., dat de absenţa reprezentantului formal pt. corporaţia LANCTOT GHISLAINE,  a fost dat în ordin un mandat de arestare împotriva corporaţiei pt. neprezentarea la tribunal, chiar dacă nu există o relaţie prezentă între corporaţia LANCTOT GHISLAIN şi fiinţa umană cu un corp, un suflet, şi un spirit.

Ce se întâmplă? Este o problemă financiară? Nu, este o chestiune de conştienţă. De ani, eu, Ghis, o fiinţă umană cu un corp şi un suflet şi un spirit, am renunţat la toate privilegile garantate de guvern - asigurare de sănătate, permisul de conducere, planul de economisire a pensiei, pensia de bătrâneţe, cont bancar, cărţi de credit, etc. - ca să nu fie legat de obligaţii, care merg împotriva sufletului şi conştienţei mele. 

Până 1994, am fost de acord să plătesc taxe pt. o entitate fictivă, numită plătitor de taxe, o corporaţie creată de guvern, la care şi aparţine şi poartă numele de LANCTOT GHISLAINE. În acel moment, m-am gândit că contribui la bunul public şi am făcut cu plăcere.

De ce m-am oprit să contribui în 1995? Oamenii ar putea să vină cu următoarele concluzii comune: criza financiară, rebeliune, uitare, etc. Niciuna dintre acestea. Am luat această decizie ascultând sufletul şi conştienţa mea, după care am aflat:

• impozitele pe venit nu servesc interesul public. Ei merg direct în buzunarele bancherilor internaţionali, proprietarii adevăraţi al Băncii Canadei, care le folosesc să finanţeze arme, război şi cazuri similare.
• Banca Canadei nu aparţine Canadei, dar a unei cartel bancar internaţional privat, care a creat valuta canadiană, ce folosim în prezent. În prealabil, puterea de a crea bani a fost exclusiv ţinut de guvernul canadian. A fost predat Băncii Canadei în 1913. De atunci, guvernul împrumută - cu dobânzi compuse- bani pe care ar putea crea el singur, fără nici un cost adiţional. De aceea datoria noastră naţională este în creştere. Între timp, plătitorii de taxe canadieni sunt folosiţi ca o siguranţă şi sunt sângeraţi până la albire, să plătească dobânda datoriei frauduloase. 
• Serviciile oferite de guvern, nu sunt plătite din taxe. Sunt finanţate din împrumuturi noi, suportate în mod regulat, care aduce o creştere constantă a inflaţiei şi creşterea datoriei publice - capital şi dobânzi. 
• Acestă datorie publică este fictivă, frauduloasă şi virtuală. Este o datorie falsă. Nici un ban nu a fost împrumutat de bancherii care deţin Banca Canadei. Ei registrează şi scriu numere care nu sunt susţinute de nici o rezervă - aur sau altceva. Acest ban este fictiv; este creat din aer subţire. Nu există datorie reală!
• Pentru indivizi, impozitele pe venit sunt contribuţii voluntare. Nu există lege, care să forţeze fiinţa umană în carne şi oase să plătească impozite pe venituri. Numai corporaţiile - entităţile fictive- sunt cerute să plătească taxe asupra profitului - venituri minus cheltuieli. 

Când plătesc impozit pe venit:

           1)Devin complice în înşelăciune publică şi fraudă.

 

2)Particip la finanţarea internaţională de război şi genocid. Nu chiar Principiile din Nuremberg condamnă orice colaborare directă sau indirectă,

"crime împotriva păcii, crime de război şi crime împotriva umanităţii."?

           3)Eu sprijin peştele mare, care deposedă peştele mic, în acest fel creând nedreptate socială.

Când acesta devine clar, sufletul meu îmi interzice cu tărie să plătesc impozit pe venit. Într-adevăr, este multă ambivalenţă în mesajul oferit de autorităţi cu privire la comportamentul meu, ce doresc ei să adopt. Ei cer să le ascult orbeşte ordinele lor tot timpul. Ocazional, trebuie să ascult sufletul şi conştienţa mea, decât ordinele lor.

Asta explică, de ce vedem autorităţile 1)condamnă liderii din Nuremberg, şi Papon din Franţa, fiindcă au ascultat ordinele decât conştienţa lor; 2) recompensat Generalul Roméo Dallaire, după ce şi-a ascultat conştienţa şi nu ordinele date de Naţiunile Unite. Există o 

"lege superioară, legea Dumnezeului, care porunceşte să ascultăm Sufletul şi Conştienţa noastră."

,pretins de autorităţile în timpul procesului din Nuremberg.

Sunt conştientă, că ascultând Sufletul şi Conştienţa mea, disturbă sistemul din loc. Oricare ar fi preţul, rămân credincioasă Sufletului meu. Ea îmi conduce viaţa, i-am dat frâu liber. Oricare ar fi rezultatul acestei aventuri, sunt mulţumită că contribui la evoluţia conştienţei umane. După toate acestea, nu asta e motivul prezenţei mele pe pământ?  

___________________________________________________________________________________

Tradus din engleză: Orsi, 27.Dec.2020.

Scris şi publicat de Ghis în 2009 în limba engleză, scris şi publicat în lb.franceză în 2008.

Tradus şi publicat în lb. română de Editura Evolutiv. : https://www.evolutiv.eu/evolutiv/carti--3/doamna-ghis---evadare-in-inchisoare--35.htm

A fi sau a DISPĂREA, este momentul de a decide

Salut,

Cu ajutorul Sabinei, şi Lidiei, am reuşit iar să editez un material nou, cu Ghis şi cu fiul ei, care este trainer de comunicare nonviolentă.Iată:

Webcapsulă: Numerar sau CHIP

Salut,

Împart cu voi o traducere nouă, care a fost înregistrat de Ghis de un an, dar mi se pare foarte important în aceste zile ale noastre. De ce?
O să aflaţi din înregistrare. :)

Vizionare plăcută!

Webcapsulã: Mascaradã

Salut,

Am editat înregistrarea lui Ghis despre situaţia actualã a "epidemiei", care a fost tradus în lb.românã de Sabina.Mulţumim. 🙏

Sã ne amintim cine suntem cu adevãrat,şi sã nu ne lãsãm pãcãliţi.

Câteva idei despre Corona virus

Salut,

Aici voi pune în acest articol texte, linkuri şi înregistrări despre ceea ce mi se par aproape de adevărul meu. 

Dr. Lanka, care a oferit 100 000 euro pt. cineva care să demonstreze existenţa virusurilor patogene, care ar putea provoca înbolnăviri. Era un tip, care a încercat, dar nu a câştigat acest proces la tribunal.

"Aceste microorganisme se hrănesc cu materialul toxic(otravitor) pe care îl gasesc în organismul bolnav, pregătindu-l pentru eliminare. Aceste minuscule organisme sunt derivate din alte organisme şi mai mici denumite microzime. Aceste microzime sunt prezente în ţesuturile şi sângele tuturor organismelor vii unde rămân "în adormire" şi inofensive. În momentul în care sănătatea organismului este afectată de un material dăunător, are loc o transformare a acestor microzime. Ele se transformă în bacterii sau virusuri care se pun de îndata pe lucru şi încep munca de eliminare a acestui material dăunator. După care, în momentul în care misiunea a fost îndeplinită, respectivii "sanitari" revin automat la starea anterioară, de microzime."

Antoine Bechamp

Dr. Lanka cum vedem şi în înregistrare cunoaşte funcţionarea organismului uman la nivel psiho-somatic, a cărei funcţionare a fost demonstrat de Ryke Geerd Hamer, şi verificat în tăcere pe tot globul. 

Şi câteva gânduri dintr-un articol despre afirmaţiile lui Lanka :

Izolarea virusurilor

Prin izolarea unui virus se înţelege izolarea lui din celule, lichide umorale sau culturi de celule, precum şi purificarea (curăţarea) lui de orice fel de particule străine. Acesta este primul pas în izolarea virusurilor şi este o procedură simplă din două motive:

În primul rând, spre deosebire de celulele vii, virusurile au de felul lor întotdeauna aceeaşi dimensiune şi aceeaşi formă. Ele pot fi uşor separate de celelalte fragmente celulare, datorită densităţii lor sau a proprietăţilor de sedimentare, şi astfel izolate. 

În al doilea rând, există deja de mult timp fluide speciale, ca de exemplu din “biluţe de silicon”, care nu exercită presiuni osmotice şi care permit astfel păstrarea intactă a virusurilor în “izolare”. Pentru reprezentare grafică, virusurile pot fi fotografiate în microscopul electronic, unde trebuie să arate exact la fel ca şi particulele observate în celule, în lichidele umorale sau în culturile celulare. Căci deseori, mai ales în placentă, în ţesuturile cancerigene, dar şi frecvent şi spontan în culturile celulare, pot fi observate particule care “seamănă” cu virusurile (virus-like particles), dar care în realitate nu sunt virusuri.

 
În continuare trebuiesc separate, în funcţie de mărimea lor, în câmp electric, proteinele care alcătuiesc membrana virusului şi care înconjoară substanţa genetică. În aceasta etapă trebuiesc de asemenea efectuate fotografii cu microscopul electronic. Acelaşi lucru trebuie în continuare făcut cu substanţa genetică a virusurilor, care constă din ADN sau ARN, trebuiesc separate şi fotografiate proteinele respective.

   
Abia în momentul în care aceste trei etape sunt documentate, iar virusul analizat se deosebeşte în componenţa proteică şi a substanţei sale genetice de alte virusuri cunoscute, se poate vorbi despre un nou virus.

Cu alte cuvinte, nu are nicio importanţă de unde anume a fost recoltat acest virus: lichide corporale, culturi de celule, plasma sau ser. La un virus complet izolat şi purificat nu mai putem vedea din ce mediu celular provine.

Despre fotografiile cu virusuri aşa-zis izolate

În legătură cu toate fotografiile, trebuie spus că acestea, respectiv autorii lor nu pot pretinde că ar prezenta un virus, atâta timp cât nu există publicaţiile ştiinţifice unde să se menţioneze şi să se descrie exact că respectivul “virus” a fost văzut şi unde anume şi cum a fost izolat acesta.  Aceste publicaţii pentru pretinsele “virusuri patogene” nu există şi de aceea nici nu pot fi citate ca surse ştiinţifice doveditoare. Pentru oricine este uşor de verificat această afirmaţie, dacă va solicita autorităţilor publicaţia respectivă. 

Fotografia unui virus izolat! În orice lucrare acesta este cel mai rapid criteriu pentru a verifica dacă este ceva izolat acolo sau nu, deci dacă se poate pretinde că există un virus, că acesta a fost analizat biochimic şi este disponibil pentru alte experimente, de exemplu pentru producţia unui vaccin.

Definiţia unui agent patogen după postulatul lui Koch:

1. să fie găsit mereu în leziunea unei boli;
2. să fie izolat de la gazda infectată şi crescut într-o cultură pură;
3. inocularea unui asemenea agent într-o altă gazdă ar trebui să iniţieze aceeaşi boală;
4. să fie recuperat din nou de la a 2-a gazdă.

În realitate, nu există în întreaga literatură medicală nici măcar o singură publicaţie în care, pentru “virusurile” revendicate de medicina alopată, să fie îndeplinit fie şi doar primul postulat al lui Koch. Adică o publicaţie în care să se facă dovada că în organismul oamenilor cu o anumită boală au fost văzute şi izolate de fiecare dată “virusurile” care ar provoca respectiva afecţiune. Cu toate acestea, astfel de lucruri sunt susţinute în public de către virologi sau autorităţile medicale.

Despre fotografiile care, fără a se specifica o sursă verificabilă, pretind că ar reprezenta virusuri, trebuiesc spuse următoarele:

Multe fotografii sunt colorate, ceea ce dovedeşte că un designer s-a „jucat“ de-a fotograful. Fotografiile făcute cu microscopul electronic sunt întotdeauna alb-negru (respectiv tonuri de gri).

"virus" rujeolic

"virus" Ebola

"virus" gripal /influenza

"Virus" polio

"virus" variolă

De exemplu, aşa-zisele fotografii cu HIV, „virusul rujeolic“ (Masern) şi variolic (Pocken) arată clar că avem de-a face acolo doar cu celule în care s-ar găsi „virusuri“. Nu a fost izolat nimic! Fotografiile arată celule, în interiorul cărora se pot vedea substanţe de tot felul, proprii celulelor. Aceste structuri sunt deja cunoscute, ele sunt vezicule care realizează „transportul” în şi din celule. Spre deosebire de virusuri (care sunt întotdeauna de aceaşi mărime şi forma în cadrul unui anumit tip de virus), aceste structuri sunt diferite ca mărime, formă şi compoziţie şi de aceea nu pot fi izolate şi caracterizate biochimic.

În fotografiile oficiale (CDC) care ar reprezenta „virusurile” hepatitei B nici nu sunt prezentate structuri izolate, ci este vorba de un aglutinat, adică un conglomerat de proteine din sânge, tipic de exemplu în procesele de coagulare. În timpul coagulării apar în mod tipic, în funcţie de starea probei de sânge, asemenea structuri cristaline.

În concluzie, trebuie spus că în niciuna din aceste fotografii nu este vorba de virusuri, mai ales virusuri izolate.

Dogma bolilor infecţioase

Dogma bolilor infecţioase şi a patogenităţii microbilor, dezvoltată de Robert Koch în 1882 prin fraudă ştiinţifică la comandă politică şi din interese financiare, avea mare nevoie de inventarea virusurilor patogene. Devenise clar tuturor că bacteriile „patogene” nu produc „toxine” (substanţe metabolice toxice) decât într-un mediu complet anaerob (lipsit de oxigen), în cadavre (iar acolo abia după apariţia propriilor enzime de putrefacţie produse de organism!), deci era nevoie să se postuleze existenţa unor patogeni „invizibili” sub microscop, care erau vezi Doamne şi mai mici decât bacteriile şi ar fi produs „toxine” inclusiv în organismul viu (în latină, virus = otravă).

Având la bază teoriile din sec. XIX despre infecţii şi contagiozitate, autorităţile medicale, profesorii universitari, medicii bine plătiţi ca şi consilieri ai concernelor farma, prin teoriile pe care le susţin şi deciziile pe care le iau, pentru a ne referi aici de exemplu doar la vaccinuri şi „terapiile” antivirale şi cu citostatice, cauzează de decenii daune sănătăţii pacienţilor, suferinţă şi moarte (prin fanteziste „virusuri” cauzatoare de cancer, hepatite, SIDA, Ebola, plus prin testele “genetice” fictive şi prin administrarea de otrăvuri chimioterapeutice).

Virusurile au fost de la bun început folosite ca „explicaţie” pentru diverse îmbolnăviri care erau de fapt fie vătămări vaccinale, fie consecinţa sărăciei extreme, a foametei, a traumelor şi intoxicaţiilor de orice fel. Astfel, hepatita B a fost descrisă şi considerată ca epidemie pentru prima oară în 1885 ca şi consecinţă a vaccinării variolice. Nemaivorbind de celebra „gripă spaniolă“ care a apărut ca urmare a isteriei vaccinurilor din timpul primului război mondial. Documentele statistice au fost întotdeauna „duşmanul de moarte“ al invenţiilor şi minciunilor medicale.

Toate publicaţiile dinainte de începutul anilor ’70, care vorbesc de existenţa şi caracterizarea „virusurilor” nu sunt altceva decât fraude, deoarece abia de la începutul anilor ’70 biochimia a dezvoltat tehnicile necesare pentru a realiza dovada existenţei virusurilor, izolarea lor, precum şi caracterizarea proteinelor şi acizilor nucleici.

Virusurile: de unde vin? Ce fac ele? Care există cu adevărat?

În cadrul interviurilor, seminarelor sau lucrărilor scrise, am descris (dr. Lanka) de mai multe ori rolul pe care virusurile îl joacă în viaţa biologică, de unde provin aceste virusuri şi care virusuri anume există în realitate.

După ce în 1931 fizicianul berlinez Ruska a creat microscopul electronic, cu care pentru prima oară exista posibilitatea de a vedea concret structuri atât de mici precum un virus, au tăcut brusc o mare parte a „savanţilor” din medicină care până atunci teoretizau despre tot felul de virusuri care ar fi provocat tot atâtea feluri de boli. Nici unul dintre presupusele „virusuri” de până atunci nu au putut fi efectiv vizualizate cu ajutorul noii tehnologii, nici în animale, nici în oameni, nicidecum să fie izolate, purificate şi demonstrate că există. Domeniul de „cercetare“ al acestor savanţi erau (şi din păcate au redevenit) experimentele sadice pe animale; savanţii noştri sunt specialişti în a imobiliza animalele şi a le injecta tot felul de lichide în creier (vezi cercetarea rabiei), în stomac, plămâni sau în embrioanele de pui (vezi cercetarea cancerului).

Întrucât în acele lichide nu erau găsite bacterii, încă de la Pasteur medicii au rămas atârnaţi de ideea fixă cum că simptomele erau contagioase şi, dacă nu-i bacterie, atunci musai „agentul patogen” trebuie să fie ceva mai mic, mult mai mic, ca şi inexistent.

În vremurile celui de-al treilea Reich au fost făcute experimente pe evrei, ţigani, slavi, homosexuali, copii etc., fără a se putea demonstra vreo infecţiozitate. După război, americanii au continuat cu acest tip de experimente. Astfel, până în 1972 s-a efectuat un mare studiu pe membrii unei secte religioase din deşertul Nevadei, care se oferiseră voluntari (1200 de persoane – proiectul „White Coat”). Cercetătorii americani au injectat în aceşti cobai umani tot ce se putea imagina că poate fi agent patogen mai periculos, dar … nu se transmitea nimic!

Până în ziua de azi [2001 – data redactării articolului – n.t.], acele structuri documentate ştiinţific care sunt numite „virusuri“ şi care toate îndeplinesc sarcini pozitive nu au fost observate şi demonstrate ştiinţific decât la bacterii (aşa-zisele bacteriofage), la o algă verde unicelulară de apă dulce şi la două alge filiforme de apă sărată. În cazul acestor virusuri avem de a face cu structuri fără metabolism propriu, care sunt produse de celule, pentru a livra altor celule energie şi „material genetic“.

Pentru ca bacteriile să producă aceste particule, este necesară încălzirea sau iradierea acestora. Dacă aceste bacterii mor, aceste particule ajută la formarea altor bacterii. Cu ajutorul aşa-numitelor virusuri bacteriene (fage), este transportată şi substanţa informaţională în formă de ADN pentru formarea de noi proteine. Totul este în favoarea păstrării energiei şi a vieţii. O acţiune negativă a acestor structuri nu a fost încă observată.

În algele filiforme de apă sărată, din care eu (dr. Lanka) am reuşit ca şi student să izolez virusuri, au fost de asemenea observate numai acţiuni pozitive (transport de informaţie, energie şi material de construcţie). În organele algelor, în care în mod normal se formează sporii şi gameţii, se pot forma virusuri doar atunci când algelor le este “prea cald”. Astfel, virusurile vor fi preluate numai de spori sau gameţi, căci ele nu posedă membrană, şi cu ajutorul acestora ajung în celule.

Toate celulele care posedă un nucleu sunt rezultatul evolutiv al convieţuirii mai multor feluri de celule şi/sau bacterii, cum este cazul de exemplu şi în unirea dintre ovul şi spermatozoid. Doar aşa, împreună, pot realiza mai mult decât bacteriile sau celulele izolate. În biologie acest proces este denumit endosimbioză. (Vezi şi Teoria simbiozei celulare a dr. Heinrich Kremer).

Ce se vede în fotografii?

Imaginile luate cu microscopul electronic, care chipurile arată „virusuri”, ne prezintă în realitate fie particule din celule special preparate în eprubetă (tratate cu diferite substanţe, care provoacă stress fiziologic celulelor, astfel încât acestea elimină anumite particule), fie vezicule care realizează procesul de import şi export (transport intercelular) dintre celule. În cazul fictivului virus polio sau al altor virusuri despre care se susţine că ar provoca tumori cancerigene, există imagini făcute cu microscopul electronic, dar acolo este vorba de particule cristaline create „artificial” în vid care sunt în mod fals numite virusuri!

Fotografiile din broşurile informative care cu foarte mare dărnicie ni se pun la dispoziţie de către Casele de sănătate, Ministerul Sănătăţii, institutele de cercetări sau broşurile care duc campanii pro-vaccinare, şi despre a căror „sursă” nu ni se dau niciodată explicaţii (studiu sau lucrare ştiinţifică publicate în jurnalele de specialitate), se deconspiră singure ca fiind simple fraude, deoarece culturile de celule respective au fost special „preparate” în laborator, iar particulele prezentate în imagini sunt artificiale, lipsind analiza compoziţiei lor structurale precum şi certificarea oricărei patogenităţi.

Astfel, orice „amator” poate verifica singur dacă o anumită ipoteză asupra existenţei unui anumit virus patogen este fundamentată ştiinţific sau nu, în momentul în care va solicita autorităţilor de sănătate o listă cu studiile şi lucrările ştiinţifice publicate în literatura de specialitate pe tema respectivă şi în care se face dovada izolării, purificării, fotografierii, analizei şi descrierii biochimice a structurii proteice şi a ADN-ului, respectiv ARN-ului unui “virus patogen”. O astfel de publicaţie NU EXISTĂ!

Testele indirecte

Toate articolele şi studiile din jurnalele ştiinţifice asupra „virusurilor patogene” se bazează pe teste indirecte, de exemplu pe identificarea unei anumite proteine sau a unui fragment de ADN (ARN) din celule, ceea ce este considerat a fi, prin consens, „izolarea” virusului. Dar nu există niciun fel de dovezi cum că aceste proteine şi fragmente ar fi într-adevăr componente ale unui anumit virus. Numai lucrările şi dovezile publicate în revistele de specialitate pot fi luate în considerare. Orice alt fel de speculaţii, broşuri, pliante, articole fanteziste etc. nu mai poate fi considerat ştiinţă. Desigur că într-o publicaţie de specialitate, lucrarea care prezintă şi pretinde descoperirea unui nou virus trebuie însoţită şi etapele izolării, purificării virusului, precum şi de imaginile luate cu microscopul electronic şi care prezintă acel virus atât in vivo cât şi in vitro.

În cadrul prezentării dovezilor pentru existenţa unui virus, un rol principal îl ocupă caracterizarea proteinelor şi a acizilor nucleici. În lipsa descrierii exacte a acestor caracteristici, nici un test de relevare a prezenţei „virusului” respectiv într-un organism NU POATE FI STANDARDIZAT! Este vorba aici de aşa-numitul „Standard de aur” în ştiinţă. Cum poate funcţiona un test care să detecteze proteine sau acizi nucleici ai unui virus dacă acel virus nu a fost niciodată izolat?

Caracteristicile proteinelor si ale acizilor nucleici se pot studia cu ajutorul unui procedeu care se numeşte electroforeză în gel. În cadrul acestui procedeu, proteinele sunt „despărţite în lungime” şi apoi colorate. Se obţine astfel un tipar format din fâşii, care oferă informaţii asupra numărului şi mărimii proteinelor diferite din care este format virusul. Este absolut necesar ca această procedură şi rezultatele ei să fie parte componentă a studiului ştiinţific de izolare a respectivului virus. Pentru niciunul dintre virusurile considerate a fi patogene nu există astfel de analize prezentate în lucrările ştiinţifice.

Prin aceeaşi procedură de electroforeză în gel sunt şi acizii nucleici separaţi de proteine şi analizaţi. Se naşte astfel un alt model de benzi, care reprezintă acizii nucleici ai virusului. Aceste benzi mai sunt denumite şi „amprenta genetică” a virusului. Desigur că şi aceste rezultate ale analizei acizilor nucleici trebuiesc fotografiate şi prezentate în lucrarea respectivă.

Toate aceste proceduri sunt în fapt atât de simple, încît şi un amator, dacă respectă indicaţiile procedurilor, în două zile poate obţine caracteristicile biologice ale unui virus. Şi totuşi nu există în nicio lucrare ştiinţifică despre „virusuri patogene” o astfel de documentare a caracteristicilor biochimice.

Virusurile de acelaşi fel au toate aceeaşi mărime şi greutate. În cazul în care într-o fotografie vedeţi particule de diferite mărimi, acestea nu sunt virusuri.

Prin metode indirecte (de exemplu aşa-zisele teste de anticorpi) nu au cum să fie identificate proteine care nu au fost în prealabil identificate direct în acele virusuri. Şmecheria este foarte străvezie în acest caz: anumite proteine din sânge (globulinele) sunt declarate a fi anticorpi. În funcţie de condiţiile de laborator, aceste globuline „se leagă” la anumite substanţe sau nu. În cazul unei „legări”, se consideră că aceasta ar fi o dovadă indirectă a virusului (!!). Această prezumţie este o fraudă istorică ce are consecinţe dramatice.

În prezent mai este foarte des folosită metoda PCR (polimerizare în lanţ), prin care se pot multiplica acizii nucleici. Această metodă poate avea sens numai în cazul în care ar exista doar o cantitate foarte mică de acizi nucleici şi DOAR în cazul în care s-a efectuat înainte izolarea corectă a virusului, ceea ce nu s-a întâmplat până acum cu niciunul din pretinsele “virusuri patogene”. Dacă ar exista în eprubetă sau în lichidele din corpul uman măcar câteva mii de virusuri, nu ar mai fi nevoie de proceduri complicate pentru a multiplica acizii nucleici în mod artificial, ca să se poată afirma „Iată acidul nucleic al virusului”.

Prin metoda de testare indirectă PCR, pe care virologii o declară ca fiind directă, se pot face tot felul de manipulări. În funcţie de acidul nucleic folosit în testul PCR (deci fie ADN, fie ARN ca punct de plecare), oamenii pot fi testaţi după bunul plac atât „pozitiv” cât şi „negativ”.

Notă: Am copiat câteva gânduri din articol, nu tot. Tot articolul puteţi citi la sursă:

http://pro-decizii-informate.ro/dr-stefan-lanka-unde-sunt-dovezile-pentru-existenta-virusurilor-patogene/?fbclid=IwAR3giBUfBKK5v0tXRpWgNIxKIRCPzGaEDd-V748AQVkulDwr2NBmsjHYMko

Prin ce modalitate se testează "corona virus".

Sunt 3 metode după wikipedia:

1.Detectarea "virusului":cu metoda PCR (polemizare în lanţ), care se face cu mostre dinsistemului repirator, obţinute cu diferite metode, din care secreţii nazale sau combinat şi cu saliva (flegmă).

2. Detectarea anticorpilor din sânge. Teoretic în 15 minute se află rezultatul testului.

3. Scanare toracică CT, care arată inflamaţia pulmonară şi a fost folosită la chinezi. 

După cum am citit de la Dr.Lanka, nu există dovezi relevante ca aceste teste să funcţioneze.

Da, este o solutie: Un cadou, Made in China!

                   Gluma vaccinului

Oh, nuu, iarăşi o epidemie!Şi acuma, e Made in China!

Simt, că trebuie să vorbesc încă o dată despre un subiect, ce întotdeauna sfârşeşte la fel, în crearea unui vaccin nou, ce sare afară dintr-o cutie de surprize. Repede! Repede! Repede!

Permite-mi să fiu sinceră. Sunt sătul de a repeta acelaşi lucru, ce am scris acum 25 de ani în Mafia Medicală. Sunt obosită să atenţionez oamenii despre producătorii de epidemii şi de vaccinuri. Sunt aceleaşi doi mafioţi. Dar, propaganda lor în media şi entorsiunile în politică foarte repede au convins pe majoritatea oilor înspăimântaţi, că noi merităm cocktailurile lor mortale. Pentru că în adevăr: nu e frică, nu e epidemie, nu e vaccin, şi este sănătate fără margini pentru toţi!

Când îmi puneam întrebări referitor la epidemie, că ce părere pertinător pot adăuga, mi-am amintit de o webcapsulă, pe care am înregistrat acum 2 ani, pe numele de Farsa vaccinării. Din păcate, este relevant şi astăzi, şi nu ştiu ce aş mai putea adăuga. Mibrobii scârboşi, binefăcătorul Pasteur, vaccinurile protectoare, şi toate friciile ce le hrăneşte, eu pur şi simplu nu pot crede în ele. E o glumă atât de mare, ca şi Moş Crăciun. E gluma/farsa vaccinării. 

Ghis pentru Personocraţie 

_________________________________________________________________________________

www.personocratia.com

Tradus de Orsi. 

Canalul meu youtube: https://www.youtube.com/user/BorzosMokus/videos?view_as=subscriber

Cărţi în lb.română: www.evolutiv.eu