Sclavia
cetățeanului
Cetățeanul este o
persoană, cine acceptă să fie membru a statului. Persoana reală, poate
fi definită ca o ființă umană cu un trup, suflet și spirit. Creator și
creatură, persoana este autoritatea supremă (suverană) și deține puterea
absolută asupra persoana sa.
Statul reprezintă (concept abstract - CA) o
entitate politică corporatistă (CA), deținând o putere organizațională (CA)
asupra cetățeniilor (CA) pe un teritoriu limitat (CA). De fapt, statul este o
entitate imaginară cu o putere iluzorică, care încearcă să se impună pe o
persoană reală, atotputernică.
Cum e posibil acest lucru?
Această situație
neconcepută există doar din cauza că persoana rămâne ignorant și inconștient de
identitatea ei reală.Separat de Sufletul ei, ea rămâne fricoasă și supusă.
Diferite animale de pradă vizibile și invizibile sar la ocazie să o domine și
să o exploateze la maximum.
Cu toate acestea, câmd ea
își descoperă identitatea sa ca ființă suverană și exersează adevărata
sa putere, persoana poate pune punct la rolul ei de cetățean înrobit.
Cetățeanul constă
din 2 entități inseparabile:
- persoana
naturală (animalul din carne și oase) și
- persoana legală
(o buc. de hârtie cu un corp virtual)
Aceeași tip de contract
presupus există între cetățean și stat, ca între angajat și angajator. Un
angajat își schimbă timpul, aptitudinile, energiile contra unui salariu sau
beneficiu social. În același mod, cetățeanul beneficiează de drepturi și
privilegii în schimb pentru sarcinile și responsabilitățile a statusului ei
legal. Este un compromis. Dacă așa decid că doresc să plec din corporație la
care am lucrat, îmi pierd salariul și beneficiile sociale, dar în același timp
se termină și obligațiile trecute. Similar dacă eu abandonez cetățenia, eu
renunț la toate drepturile și privilegile și mă eliberez ipso facto de la toate
sarcinile și responsabilitățile ce țin de stat.
Mulți oameni visează să anuleze
obligațiile lor spre stat - în special impozitul pe venit. Însă, ei insistă să
păstreze drepturile garantate de Charter și privilegiile garantate de stat.
Câțiva cetățeni refuză jurisdicția legislației maritime, dar rămân supuse
dreptului comun.
Ei se numesc cetățeni
suverani, dar acesta e un termen impropriu, de când cetățeanul în definiție
este subiectul suveranității. Acești oameni ignoră faptul că ei cer de la
altcineva să recunoască drepturile lor. În realitate, doar ființa umană este
suverană,atâta timp cât ea refuză toate autoritățile exterioare, inclusiv
statul, constituția și Dumnezeul. Este doa âr un singur mod de a devenii cu
adevărat suveran: moartea cetățeanului.
Merită să renunțăm de la
cetățenie? Da! Ghis a trecut prin acest proces și s-a convins că doar asta e
singura ușă de ieșire la sclavia cetățeanului. Aceasta implică transformarea
conștienței de la sclav la persoana suverană.
Începe, când cetățeanul
se oprește să mai participe în jocul dualistic de dominator versus dominat, și
decide să unească autoritatea și supusul în interiorul ei. Este periculos să
devii non-cetățean? Nu mai mult, decât a rămâne cetățean, de când drepturile
acum sunt abrogate în Statele Unite și vor fi curând terminate în toate
celelalte țări. Nu a mai rămas nici o protecție - de fapt, niciodată nu a fost!
O persoană acum poate fi
acuzată de terorism, dacă ea a comis următoarele ”crime”: idei libertine
(cărți, site-uri,posteri), stare de pregătire (mâncare stocată, scule,
medicamente), frica de colapsul financiar (cumpăr aur și argint, sistem
barter), homeschooling, credință în conspirație globală, etc. Legi ca acestea
au fost trecute în Statele Unite și în EU și va devenii în curând o normă.
Contractul între State și cetățenii lui nu are nici o valoare, de când nu
există o considerație validă în schimb pentru impozitarea dolarului. Cetățeanul
poate acum să organizeze eliberarea ei.
Datorită a voinței libere,
ființa umană poate decide să rămână - sau nu - subiectul unui meșter, altul
decât sufletul ei. Cetățenii a unei țări (Canada), a unui continent (EU) sau
chiar al lumii (U.N.) toate rămân sclavi în suferință, închise în propria lor inconștiență.
A alege statusul de apatrid nu o să funcționeze, de când un individ trebuie să
se supună legilor țării în care ea domiciliează. Numai moartea falsei
identități va permite apariția adevăratei - persoanei suverane - și a
paradisulului-pe-pământ.
ATENȚIE
|
Renunțarea
cetățeniei aduce automat libertatea? Nu! Acesta nu e o rețetă, dar o cale
evoluționară unde se iese din comfortul iluzoric de Statul Tată pentru a sta
în propriile picioare pe pământ.
Oamenii în continuu adresează la Ghis următoarea întrebare în legătură cu
renunțarea cetățeniei: ”Chiar funcționează?” Răspunsul ei rămâne clară. Nu
acela e scopul să evadăm de legi și de taxe, ci de a ne întâlnii cu friciile
noastre și să le vindecăm unul după celălalt. Nu există garanție. Orice
așteptare a unei rezultate specifice merge împotriva procesului în sine. Cu
toate acestea ființa umană fără frică este de neînvins. Și asta este
întotdeauna adevărat.
|
Premisa morții
cetățeanului
În timpul procesului
eliberării, care aduce sfârșitul sclaviei umane, moartea cetățeanului este
ultimul pas, după ce parțial a rezolvat moarte spirituală a ROCSSSS
(religiilor, ordinilor, cultelor, societăților secrete, științelor și
spiritualităților) și moartea familiei animalice.
Fără un bun început cu
ultimele două, a face față cu moartea cetățeniei poate devenii un coșmar.
Cetățeanul încercând să se elibereze de stat poate primii lovituri mai tari,
decât așteptat. Ei pot merge de la deposedare la închisoare, tortură, chiar și
la moartea fizică. Din această cauză trebuie mai întâi să stabilească o
conexiune puternică între trup-suflet și o armonie mentală, vitală, fizică stabilă. Trebuie să fie capabilă
să facă față fără să sedestrame, lipsa copiilor sau soțului, sau blestemarea a
unei creator extern – a endura o durere de scurtă durată pentru un câștig de
lungă durată.
a.) Moartea Spirituală a
ROCSSSS (Mai multe în Volumul 3. Religia.)
Eu sunt ambele Idessa,
Creatoarea nelimitată și creatura ei, trupul, în care ea se manifestă. De a
devenii conștientă de identitatea mea adevărată este o premisă a morții
spirituale. În orice caz, ROCSSSS predică despre separarea Creatoarei de
creatură. Ei spun că eu sunt doar o biată creatură, modelat de un creator
omnipotent la care trebuie să mă închin. El se ascunde în paradis în timp ce eu
sufăr pe Pământ. Eu rămân un păcătos, sau cel mult fiul/fiica al Tatălui meu
Dumnezeu.
Aici sunt câteva exemple
de simptome, ce demonstrează falsa mea identitate spirituală:
- Mă uit cu ochii spre cer (Paradis)
când vorbesc despre autoritatea supremă și folosesc nume ca Dumnezeu,
Yaweh, Alah, Krishna, Pan, Natură, Viață, Univers, etc.
- Îi chem pe ceilalți ca ”frați”,
”surori” (de la același Tată)
- Vorbesc despre Pământul Mamă sau Mama
Natură (de la același Mamă)
- Mă consider un „co-creator” și refuz
să fiu responsabilă în totalitate pt. creația mea
- Revendic că am drepturi primite de la
Dumnezeu (moștenit de la Dumnezeul Tată)
- Sunt membră a unei ierarhii, unde
cărui conducător revendică că ea are dreptul divin să conducă
b.) Moartea familiei
animalice (Mai multe în Volumul 9. Familia)
Turma familiei se bazează pe separația bărbat/femeie și părinte/copil,
instinctul de supraviețuire și nevoia animalică, ce rezultă de astfel de
aranjament. Înainte de a încerca să punem punct familiei, prima dată trebuie să
fiu conștientă, că eu creez (pe mine) persoana mea. Toate rolurile de familie
sunt iluzorice , dar mă sufocă până la moarte. Există doar o singură soluție: detașarea.
Mă detașez de toți cei care participă la dramă. Eu nu mai sunt tată/mamă, frate/soră,
fiu/fată, soț/soție. În realitate sunt un Suflet în interiorul unui Trup, și
ambele servesc pe Idessa.
Plec de pe scenă și găsesc libertatea adevărată.
În curând Proceduri în spatele morții cetățeanului (Articol 2.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu