Scopul speciilor pe Pământ a fost, să atingă evoluția conștienței în interiorul materiei. Complexitatea formelor în creștere - de la piatră la plantă, la furnică, la pasăre, la mamifer la om - a permis conștienței să evolueze în interiorul noilor corpuri, care au fost capabili să facă mai multe lucruri interesante.
Ce este conștiența? Cuvântul a devenit foarte la modă în prezent, dar și semnificația lui diferă de la om la om. Majoritatea oamenilor cred, că a fi conștient înseamnă să fi capabil să te gândești corect,logic. Pentru ei gândul și conștientul este același lucru. Ca să-mi cresc nivelul meu de conștiență, am nevoie să mă gândesc foarte concentrat. Dacă celulele creierului meu se supraîncălzesc, e un semn bun. Dacă gândesc, exist! Ciudat, dar creatorii bombelor atomice și a chemtrails-urilor (linii pe cer lăsat de avioane) sunt niște gânditori străluciți, dar nu sunt niște ființe conștiente.
Ceilalți compară conștiența cu moralul, și cad în capcana binelui și a răului. În fiecare sistem religios și legal există definiția lor despre ce este moral și ce nu. Oricum episcopii și judecătorii nu prea sunt ființe conștiente.
Acum că umanitatea stă pe cale de extincție, pe o planetă agonizată, am nevoie de o definiție mult mai precisă a cuvântului „conștiență”.
Personocrația definește ca un nivel de vigilență despre realitatea, ceea ce există în tot și în toate.
Când cresc în conștiență, devin mai trezit la realitate. Ceea ce se înțelege aici la „realitate”, este percepția adevărată a universului, care nu este deformat de frică.
Știi că majoritatea ființelor umane percepe o porție foarte mică din lumea ce le înconjoară? Eu pot percepe doar 0,5% din ceea ce există, potrivit fizicianei Guliana Conforto. Mașinile pe care oamenii au inventat să audă mai bine, să vadă mai departe, să miroase și să guste mai sensibil, sunt extenții limitate a celor 5 simțuri.
De când îmi bazez acțiunile pe aceste simțuri imperfecte, este foarte dificil de diferențiat care este real și care nu. Cum cresc în conștiență, încep să mă trezesc treptat la realitate și primesc mai puține informații deformate în percepția mea.
Conștiența și frica
Percepția mea asupra realității - conștiența mea - este invers proporțional cu nivelul meu de frici.
„Frică?Nu, nu ,nu. Nu-mi e frică de nimic!”- este un răspuns comun. Ești conștient de faptul că supraviețuirea speciei se bazează pe frica de moarte?
Frica și conștiența stau pe același balansoar. Când unul se înalță, celălalt merge jos. Cât de mare este frica, așa de mică este nivelul meu de conștiență în acel moment. Pot atinge un nivel foarte mare de conștiență, când meditez în pădure, dar când un urs își face prezența, și friciile îmi dau contracții în interiorul meu, nivelul meu de conștiență scade la un nivel mic, numindu-se fugi-pentru-viața-ta-sau-te-caci-în-pantaloni.
Surprinzător, ființele umane sunt cele mai conștiente și cele mai fricoase animale pe Pământ. Mintele lor superior crește capacitatea de a devenii mai conștienți, dar în același timp îmbunătațesc capacitatea lor de a prevedea probleme și inventează amenințări non-existente. În general, cât de conștienți devin, cu atât mai mult gândesc, și mai mult se tem.
Totuși, ce este special la ființele umane, este prezența voinței libere. Voința liberă este cea care permite ființelor umane să devină individuali, care știe să gândească, să vorbească și să acționeze în aderență cu vocea interioară, chiar dacă acesta aduce neînțelegere cu restul turmei de oameni. Voința liberă permite alegeri conștiente, ceea ce dictează vocea interioară (suflet), chiar și când le e frică. Făcând ceva, de ceea ce îmi e frică, îmi crește automat nivelul meu de conștiență.
Conștientizarea, ca un lift
Conștientizarea poate fi comparată cu un lift. Cât de înalt ajung, atât de departe văd, și mai bine percep realitatea, care mă înconjoară. Când nivelul meu de conștiență crește, corpul meu vibrează la o frecvență mai înaltă,care îmi permite „să văd” lucrurile la un nivel mai înalt, într-o perspectivă mai largă.
Creșterea în nivelul de conștiență întodeauna are un dublu efect. Prima dată îmi permite percepția adevărată despre cine sunt cu adevărat și ceea ce mă înconjoară. După acesta, se creează o dinamică, o energie creativă, care aduce acțiunea propriu-zisă. Este o interdependență directă între percepția mea și acțiunile mele. Când percepția mea devine mai bună, și acțiunile mele vor devenii mult mai precise și vice versa. Acesta permite o desfășurare nelimitată și progresivă a conștientizării.
Există un număr infinit de frecvență de conștiență, dar astea pot fi divizate pe șapte nivele diferite, ca niște etaje unui bloc.
1. Pivniță. Este seară și întuneric. Nu există geamuri. Nu pot să văd, să aud nimic.
2. Parter. E întuneric. Există un acoperiș în prelungirea geamului, de la care nu văd, doar solul din geam.
3. Etajul I. Este pe jumătate lumină. Parcă soarele încă nu a răsărit. Pot observa florile, dar vederea mea este blocată de un zid.
4. Etajul II. E zor de zi. Razele soarelui au început să lumineze cerul. Văd copaci și un deal dincolo.
5. Etajul III. Este luminos. Soarele răsare. Umbra se micșorează. Acum pot vedea după deal, unde oile pasc.
6. Etajul IV. Este lumină. soarele luminează râul în depărtare. Umbra aproape a dispărut.
7. Acoperiș. Iluminare. Nu blochează nimic lumina soarelui. Pot să mă uit în jur, și umbra a dispărut în totalitate. Nici un zid nu mă înconjoară.
În fiecare clipă când stau pe un anumit etaj al „blocului meu”, experimentez un nivel de conștiență specifică. Nu pot niciodată să conving pe cineva, că ceea ce văd ei din blocul lor este greșit și că eu am dreptate. Este o chestiune de perspectivă. Așa cum vederea lor li se simte reală pentru ei, așa cum viziunea mea mi se pare reală mie.
Când sunt la aceași nivel de conștiență cu cineva, vedem lucrurile în același fel. Zâmbesc și spun: „Suntem pe aceeași frecvență.” :-)
O criză evoluționară a conștienței
Până când rămân în interiorul unei construcții, mă comport ca o pește în acvariul lui. Cu trecerea timpului nivelul apei din acvariu scade rapid. Culoarea apei începe să devină verde și tulbure. Mâncare puțină și respirarea devine greu. Viitorul pare sobru! Până când nu sufăr îndeajuns, nu se pun întrebările.
Aș înota în sensul acelor de ceasornic toată săptămâna. În fiecare weekend aș schimba în direcția cealaltă.
În ziua de azi sunt conștientă, că toate peștile înoată roată în roată, până când mor cu burta-n sus. Pe ei le aruncă și le schimbă pe pești tineri. Își petrec viața încât să se țină departe de peștele mare, lovindu-se destul de frecvent de geamul acvariului. Astăzi peştii cresc dezgustător de mari şi devin cât mai înfometaţi. Viaţa în acvariu a devenit atât de infernal, încât acum eu visez la idea saltului din acvariu.
Problema este că sunt îngrozit să fac acest lucru. Oare voi fi capabil să respir şi să mănânc? Un prădător necunoscut mă vânează? Dacă sar din acvariu succesul nu este garantat. Acesta e un salt necunoscut. Două lucuri mă motivează- suferinţa fără sfârşit, şi impresia că acest drum ţine spre impas.
Atunci voi decide, că sar din acvariu, când îmi dau seama, că nu mai pot continua acest stil de viaţă şi nici nu mă pot întoarce la un stil tradiţional de viaţă din trecut. Perioada cea frumoasă a trecut! Trucurile vechi nu mai funcţionează. Am nevoie de o soluţie total nouă.
Într-o zi, când condiţiile mele de viaţă devin de nesuportat, atunci în sfârşit decid, că sar afară din acvariu. În acel moment îmi dau seama, că nu sunt peşte şi nu există acvariul!
Când analizez cum funcţionează natura, realizez, că fiecare evoluţie întotdeauna are menirea lui. În orice caz, drumul de la o specie la alta, apare atunci, când condiţiile de trai devin insuportabile. Acesta este exact şi la fiinţe umane în prezent pe Pământ.
Homo Sapiens acum experientează extincţia lui. Toate guvernele sunt corupte. Sistemul bancar serveşte pe cei bogaţi. Valorile morale se prăbuşesc. Structurile sociale de bază se descompun, până când obiceiurile familiale se dezintegrează. Ultimul lucru ce ar trebui să fac, e să plâng. A venit timpul să sărbătoresc! Acesta e modul cum funcţionează evoluţia. Niciodată nu merge spre înapoi!
Diferit de peşti, oamenii pot visa. Ei conştient aspiră spre schimbare şi se comportă în aderenţă cu acesta. Când conştientizează, că umanitatea este o specie de tranziţie, şi că timpul acestei mari schimbări a venit, ei pot decide, dacă trăiesc cu oportunitatea şi vor devenii Personocraţia, sau optez la moartea din frică şi epuizare - luptând împotriva acestuia. Tu pe care alegi?
____________________________________________________________________________________
Scris de: Ghis, Mado
Tradus de: Orsi
Sursa articolului: https://personocracy.wordpress.com/2012/11/07/a-conscious-jump-out-of-the-fishbowl-part-1/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu