marți, 7 aprilie 2015

Unde merg TOŢI banii mei?

   Unde merg toţi banii?
  Îmi petrec toată viaţa fugind după bani, lucrez fără milă pentru supravieţuire. De ce este aşa de greu să plătesc pentru toate nevoile vieţii - chirie, maşină, alimente, curent, încălzire, telefon, credit,etc. ? Şi aici hai să nu pomenim de haine pentru copii şi de câteva plăceri rare!

Aşa mi se pare că mi se alunecă între degete. Acum este momentul ideal să înţeleg unde dispare salariul meu.
Când îmi fac timp să examinez problema, foarte repede îmi dau seama, că majoritatea baniilor cum intră aşa şi iese, fără să am timp să le cheltuiesc. De fapt, ajunge în buzunarele altora.

Cinci jucători lucrează uniţi, ca să-mi ia majoritatea baniilor pentru care lucrez. Cine sunt ei şi cum procedează? Ce pot face eu, să le opresc? Analogia celor 5 degete mă va ajuta să înţeleg situaţia.

1. Degetul mare - Guvernul

a) Problema. Guvernul îmi fură sume astronomice prin mai multe taxe. Mafia oficială impune taxe prin legi cu forţă, cu ajutorul poliţiştilor, soldaţilor, agenţi colectori de impozite, judecători, avocaţi şi gardieni.

Este foarte important să înţelegem, că mâna umană este ca o cleşte: are menirea să prindă obiecte. Ceea ce face prinderea posibilă, este datorită degetului mare, care poate lua forma unei cleşte cu unirea de celelalte 4 degete separat.

Dintre cele 5 degete, degetele mare (gurvernul) pare a fi indispensabil, deoarece prin legi, reguli, acorduri secrete permite să se asocieze cu oricare din cei patru degete, cu scopul de a lua banii mei.

b) Soluţia.  Diferite nivele a guvernului reprezintă sectorul public, cărui scop este să protejeze drepturile şi libertatea oamenilor. Mas media ne vinde idea, că "public" înseamnă "bine pentru oameni". De fapt, sectorul public funcţionează ca un ego colectiv.  Aşa cum şi egoul meu personal, mă controleză prin minciună şi înşelăciune. Este timpul cel mai actual să spun stop acestei relaţii trădătoare.

Guvernul îmi fură banii prin milioane de taxe, fiindcă trebuie să re-plătească datoria naţională artificială.
Cu toate acestea, această datorie este o minciună şi colectarea impozitelor, o fraudă. Nu este nevoie să plătească.

Eu trebuie să devin conştient, că nu este nevoie de guvern şi să mă opresc să-mi predau puterea (vot) şi banii mei (impozite) în mâinile politicienilor. Fără votul şi banii mei, guvernul se va prăbuşi cu toate sistemele sale învechite cu ea.

Cele patru degete rămase reprezintă sectorul privat, cartelul transnaţional de bănci private, care controlează economia, împreună cu multinaţionalele care stăpânesc industria şi comerţul. Toate cele 4 degete - bănci, asigurări, investiţii şi multinaţionale - lucrează uniţi să organizeze exploatarea totală a turmei umane.

2. Degetul arătător - Băncile

a) Problema.  Băncile comerciale sunt instituţii private, deţinute de mai multe generaţii ale aceluiaş linii de sânge albastre. (blueblood) Ei fac un profit colosal din dreptul lor exclusiv de a crea bani din "aerul subţire", să împrumute cu dobândă, cere rambursarea împrumutului, sau confiscarea bunurilor debitorului în caz de neplată. Prin controlul lor asupra tuturor băncilor centrale pe toată planeta şi cu BIS - Bank of International Settlements - banca centrală a băncilor centrale - sunt capabile să stăpânească individuali, corporaţii, state şi continente întregi.

Ei folosesc mai multe trucuri ca să crească puterea lor asupra noastră prin controlul baniilor -camătă, deficit, boom-ul economic şi colaps, inflaţie-deflaţie, războaie, droguri, prostituţia, datorii naţionale, prăbuşirea bursei, salvarea băncilor şi genociduri. Merge, până când cel bogat devine mai bogat şi cel sărac, mai sărac.

b) Soluţia.  Majoritatea baniilor în lume sunt bani datorie. Bancherii sunt capabili să le creeze din aer, fiindcă cineva a semnat un contract cu ei, o promisiune de rambursare. Când mă duc la bancă să împrumut 300,000 USD ca să-mi cumpăr o casă, ei nu au această sumă în realitate. Ei le crează acesta în contabilitatea lor, bazat pe promisiunea mea de rambursare. Normal, ei cer să plătesc înapoi suma creditată şi dobânda. Cu o rată de dobândă de 6% îmi ia 12 ani să rambursez, şi o să am plătit 600,000 USD la bancă - o casă pentru mine. şi o casă pentru ei! Pentru credite mari de lungă durată făcut  ţărilor (datorii naţionale), majoritatea banilor este dobânda, care se acumulează an la an.

Este doar o singură soluţie. Trebuie să mă opresc să am de a face cu băncile. Nici un cont bancar, card de credit, ipoteci, împrumuturi, depozite. Plătesc totul în numerar, sau mai bine în mijloace de plată alternative, ca de ex. Jojo Game (urmează articol separat despre ea)- o reţea de schimburi, ceea ce există în România şi funcţionează în 11 ţări.
Toate soluţiile ca să ies din această datorie înşelătorie permanentă deja există. Ca acestea să funcţioneze în realitate, trebuie să mă decid să mă las de acest sistem veche.

3. Degetul mijlociu - Asigurări

a) Problema.  Companiile de asigurări fac un profit enorm stimulând frica mea de moarte (asigurări de viaţă), de incapacitate fizică (asig. de invaliditate), pierdere de venituri (asig. de protecţie a veniturilor), incendii, indundaţii şi furt (asig. de proprietate), procedurilor legale (asig. de răspundere civilă). 

Când au o reuşită în trezire friciilor mele, companiile de asigurări îmi vând o bucată de hârtie pe care spune, că contra unei sume de bani regular plătite, ar trebui să dorm liniştit. Şi dacă ceva se întâmplă, ei de obicei găsesc o clauză scrisă cu litere mici de tot, pe parte de jos a paginii de contract cu mai multe pagini, pe care l-am semnat cu ei şi care îmi spune că NU primesc suma de asigurare. Dar am dormit liniştit pentru un timp. 
De fapt, ar fi fost mai ieftin să beau ceai de muşeţel. Şi să nu încerci să întorci împotriva lor la instanţă. Ei dispun de milioane de dolari şi au nişte avocaţi viclean.

b)Soluţia.  Acesta e uşor. Desfac toate asigurările mele, unul după celălalt! Bineînţeles, frica mea nu va dispare chiar în acel moment, şi poate nu o să dorm liniştit pentru un timp, dar singura cale să rezolv frica mea , este să fac de ceea ce îmi e frică.

Personocraţia recomandă să urmăresc cele 3 paşi a reţetei AIA  : 1) Adevăr. (Îmi e frică. Să accept acest lucru şi să zic la toţi din jurul meu). 2) Iubire. (Recunosc, că această frică e o parte din mine şi o îmbrăţişez). 3) Acţiune. (Fac de ceea ce îmi e frică şi frica treptat se dizolvă).

Frica este ceea ce ţine fiinţele umane supuse autorităţilor exterioare şi sărăcia, ceea ce rezultă din ea. 
A scăpa de asigurări este un instrument rapid şi puternic ca să vindec frica.

4. Degetul inelar - Investiţiile 

a)Problema. Speculatorii ştiu să facă profituri uriaşe prin cumpărarea şi vânzarea obligaţiunilor pe piaţa de capital. Toata idea speculaţiei se bazează pe cumpărarea obligaţiunilor ieftine şi obţinerea celui mai mare profit posibil şi rapid, prin revânzarea lor la alţi investitori la un preţ mai mare, decât cel cumpărat. De ce doreşte cineva să facă bani aşa de disperat? Fiindcă le e frică de deficit, de lipsă, de a nu fi bogat şi important, sau de a fi dominat.


 Chiar dacă lucrez pentru guvern sau pentru privat, de obicei sunt forţat să investesc în fonduri de pensii. Se trage automat din salariul meu. când ajung la pensie, eu trăiesc din banii speculaţi anterior de administratorii fondului de pensii.

b) Soluţia. Care companii se găsesc pe lista pieţei bursiere? Doar aceea, care îndeplinesc condiţii foarte specifice. Iată un exemplu. Ca să fie pe lista NYSE, corporaţia trebuie să aibă o cifră de afacere anuală de 500 milioane de USD şi să facă un profit de 100 milioane de USD. 

Trebuie să ţină însă nivelul de profit în sus sau va pierde locul de pe listă. Un profit foarte mare! Cum poate corporaţia să-şi menţină locul? Prin milioane de trucuri ca: vânzări în cantităţi mari, reduceri bugetare, folosind tactici vicleane de marketing, publicitate înşelătoare şi experţi necinstiţi, făcând  acorduri secrete cu guvernele, organizarea de lege de schimb liber, eliminarea concurenţei prin dumping, fuziuni și monopoluri, planificare uzură morală, folosind munca copiilor, precum şi poluarea mediului. Practic, ai nevoie de o minte perspicace cu etică elastică.

Soluţia pentru acest abuz atroce este simplă. Nu mai investesc în piaţa de capital. Acest lucru poate implica şi părăsirea locului meu de muncă. 

Personocraţia ştie că ea poate să creeze bani oricând are nevoie. Ea este conştientă că acumularea şi investiţia se bazează pe frică şi frica este cea care previne oamenii să experimenteze abundenţa. 

5. Degetul mic - Companiile Multinaţionale

a)Problema.  Companiile multinaţionale sunt listate pe piaţa bursieră şi mai sus am discutat ce presupune acest lucru. Ca să crească profitul lor, invadează toate oraşele pe lume şi omoară afacerile locale şi industriile, atrăgând clienţii cu preţuri mici şi cu crearea locurilor de muncă.
 Ei monopolizează resursele fizice şi umane, luând banii afară din ţară, însărăcind continente întregi. 

Prin lobby expert, ei primesc subvenţii guvernamentale, care ajută la plata infrastructurii noi, atunci când se stabilesc în noi localităţi. Prin grupuri ca World Trade Organization, ei planifică preluarea completă a tuturor resurselor şi serviciilor publice, ca să creeze monopoluri şi să impună preţul şi politicile lor asupra omenirii. 

b)Soluţia. Întotdeauna când îmi pun piciorul într-un multinaţional (Wal-Mart, McDonalds, Tim Horton, Ikea, Tesco, Penny,Real, Jysc), eu concret le ajut pe ei să ia controlul total asupra fiecărei cm2 pe planetă. Fiindcă încurajez distribuţia în masă, închid industrii, producători, restauranţi, magazine cu amănuntul, magazine de artizanat şi intreprinderi de casă - locale!


Fac acest lucru fiindcă sufer de două patologii serioase - isteria preţului mic şi febra de cumpărături. Există doar un singur remediu pentru ambele boli. Trebuie doar să urmez Planul Cumpărătorului 
 Suveran:

1) Nu pun piciorul în magazin mare de vânzare cu amănuntul, centre comerciale sau lanţuri de magazine.
2)  Cumpăr în magazine mici, locale, independente.
3) Cumpăr doar produse locale (caut în localitate unde trăiesc, dacă nu găsesc mă uit în localitatea din apropiere, daca nici acolo nu găsesc caut în judeţ, dacă nici acolo nu găsesc caut în judeţul apropiat, dacă nici acolo nu găsesc caut în ţară)
4) Cumpăr direct de la persoane fizice sau de la producători.
5) Mănânc în restaurante mici.
6) Doar atunci întreb preţul unui produs, când deja l-am ales.
7) Întotdeauna plătesc preţ just.
8) Plătesc în bani alternative oricând e posibil.
9)Niciodată nu cer factură, chitanţă, bon fiscal sau alte dovezi de plată.

Am menţionat nişte acţiuni concrete, pe care Personocraţia a experimentat în ultimele decenii. Sunt posibile şi funcţionează. 
Ca să aflii mai multe, citeşte carte "Money, Toward Unlimited Creation", ceea ce există în limba engleză şi română. Cea pe engleză poţi comanda aici şi cea în lb. română aici
Ca un cititor trezit la realitate, probabil ai aplicat deja din soluţiile de mai sus menţionate.
 Ce poţi face mai departe? Nu eşti sigur încă? Poate este timpul să participi la un workshop personocratic despre care poţi citi aici, ca să avansezi în suveranitatea individuală şi să-ţi apară următorul pas spre Abundenţa Nelimitată.






___________________________________________________________________________________
Sursa: https://personocracy.wordpress.com/2013/04/16/where-does-my-money-go/
Tradus de : Orsi

Pentru mesaje, opinii, întrebări puteţi folosii rubrica de comentariu mai jos sau puteţi scrie un email la orsi.iroda@gmail.com.