Întrebare de la un cititor: ”Dacă vezi pe cineva pe stradă care cerșește, împarți cu el/ea banii tăi dacă îți mișcă emoțiile? Sau te uiți la acea persoană ca la o Creatoare, care trăiește experiența unui cerșetor? Sau pe cineva, care nu și-a însușit îndrumările Sufletului (cum să asculte) și a dat faliment intrând în această situație? Sunt foarte confuz cum să privesc acest lucru. Îmi poți explica printr-un punct de vedere Personocratic?”
Răspunsul lui Rhiame:
În timp ce predam un workshop în Los Angeles, un participant a întrebat ceva similar. Am adresat la ea următoarele întrebări: „Ce te mișcă emoțional, când vezi un cerșetor? Ce te face, să dai bani la acea persoană?”
Haideți să analizăm, ce este sub această emoție, „care mă afectează”.
Răspunsul a venit de la un participant, și era frica de a devenii homeless (un cerșetor, fără adăpost,etc) și posibilitatea ca nimeni nu o va ajuta. Descoperind această cauză , de ce a fost ea afectată de acest cerșetor, a declanșat o reacție emoțională. A văzut pe ea însăși în această persoană fără adăpost. Cerșetorul este reflecția a fricii mele interioare. Ceea ce văd în alții, ceea ce mă mișcă (reacționez), este prezent în mine, dar nu observ. Ceilalți se comportă ca o oglindă, care reflectă imaginea mea.
Mă voi simții mișcat emoțional de un homeless, până când port în mine frici asociate cu condiția de trai de cerșetor. Aceste frici variează de la o persoană la alta, depinzând de trecut, cultură, educație, credință, valori. Dar, cele mai comune frici sunt : lipsa de bani, de a fi respins și a de a fi singur.
De la un punct de vedere Personocratic, fiecare dintre noi este Creatoarea totală (nu co-creatoare!) a universului - prin urmare, de propriile noastre vieți. Întrucât, cerșetorul sunt eu, este foarte important să văd pe acea persoană, ca o Creatoare de asemenea - chiar dacă ea este sau nu conștientă de asta. De a vedea pe cineva ca o victimă, înseamnă de a considera pe mine însămi o victimă.
Prin definiție, o victimă nu este responsabilă, de ceea ce se întâmplă cu ea - deci nu este creatoarea vieții ei. Ea învinovățește pe alții sau circumstanțele, de soarta ei.
Văzând pe cineva ca creatoarea totală a sorții ei, nu înseamnă că devin nesimțită,fără inimă, ba din contră, Dacă celălalt sunt eu, cum mi-ar plăcea să fiu tratată? Cum aș vrea ca altul să se uite la mine sau să-mi vorbească? Ce mi-ar plăcea să primesc de la alții?
Când mă întâlnesc cu un homeless, nu asta-i întrebarea că ”oare ar trebui să-i dau bani sau nu ?” Ce este important de înțeles, de ce mă simt obligat să dau bani. E importanța identificării fricii, ceea ce cerșetorul trezește în mine, ca să o pot transforma și a trece mai departe la nivelul următor în evoluția mea personală.
Odată ce frica mea este complet transformată, probabil nu voi mai vedea cerșetori - nu va mai lua parte din realitatea mea, întrucât eu sunt Creatoarea vieții mele, creez consecvent, văzând sau nu persoana homeless.
Sectorul nostru de conștiență este selectivă; devenim treziți la persoane și situații relevante pentru evoluția noastră. Acest fenomen este similar, când un grup este martor la aceeași eveniment (accident de mașină sau film) și când sunt întrebați ce au văzut, nici unul nu descrie același lucru. Ei au văzut ceea ce era la nivelul lor de percepție în acel moment - care era același cu nivelul lor de conștiență în acel moment. Putem compara persoana cu un aparat radio: frecvența interioară (conștiența) la care persoana este reglată la un moment dat, poate lua (aude, observa) elemente care emit aceeași frecvență. Asta explică, cum oamenii crează propria lor realitate, care poate diferii total de ceilalți. Sunt atâtea realități, câți individuali.
Pe de altă parte un cerșetor este Creator - în majoritatea timpulului inconștient, dar cu toate acestea Creator - și ea a creat să experimenteze sărăcia, ca să evolueze. Cine decide că a fi sărac este rău și de a fi bogat e o soartă bună? Doar egoul categorizează bine-rău, corect - incorect, etc. Și face acest lucru în numele supraviețuirii - pentru supraviețuirea mea, a grupului, a speciei. Ceea ce crește șansele mele de supraviețuire este bun, ceea ce nu e tratat ca un lucru rău. Dar, la un nivel mai înalt, ambele experiențe sunt esențiale pentru procesul evoluționar ca întreg. Săracul are nevoie de bogat și bogatul de sărac, chiar acum în realitatea noastră duală, până când atingem întoarcerea în conștiență.
Un alt lucru, ce se poate întâmpla când transform friciile mele, ce apar văzând un homeless este că, nu voi mai fi afectat deloc, când văd unul - o să simt pace în prezența ei, voi fi emoțional neutru. Când ating această neutralitate emoțională, va fi mai ușor să consider pe celălalt egal - creatoare ca mine, și nu o victimă. Și cealaltă persoană probabil se va simții mult mai confortabil în prezența mea. Emoția de jenă, de neliniște în ambele părți se va dizolva, ca și peretele invizibil de diferență care separă pe dominant (pe cel cu bani) de la cel dominat (pe cea fără bani). Doar asta ar ajuta de a stabili un pod, unde ambele pot beneficia unul de celălalt, și de a evolua.
Fiindcă la sfârșit, când rezolv frica mea de a devenii homeless, odată ce integrez că sunt o creatoare nelimitată și sunt capabilă să creez abundență pentru mine, persoana homeless în același timp frica și credința ei, ca ea nu e capabilă să aibă grijă de persoana ei și să creeze abundență. E o ușă, care succede și este mult mai puternic decât un schimb de bani sau bunuri.
Ca să conclud, vor exista persoane fără adăpost până când am o frică de a devenii homeless - în alte cuvinte, până când cred că sunt o oaie neputincioasă (victimă - neresponsabilă la ceea ce se întâplă cu mine) incapabil să am grijă de mine (să mă susțin) și care așteaptă un salvator exterior să ajute destinul. Odată ce transform frica și conștientizez cine sunt - creatoare nelimitată - cerșetoria și toate atributele unui homeless, ca sărăcia vor dispare de pe suprafața pământului, fiindcă ceea ce se manifestă în afara mea este oglinda a ceea ce port în interiorul meu.
Deci, soluția reală nu este de a da bani, mâncare sau adăpost la aceste persoane - acestea sunt doar soluții de scurtă durată. E vorba de a transforma friciile mele la un nivel celular, și a începe să acționez ca o creatoare nelimitată în fiecare aspect al vieții mele. Doar atunci va apărea abundența fără margini pentru toate. Asta e treaba reală, ceea ce necesită într-adevăr mai mult efort și curaj, decât a înmâna o bancnotă.
Este foarte adevărat și asemănător și în cazul animalelor fără adăpost. Nu pot și nici nu trebuie să le salvez. Transform emoțiile apărute după această întâlnire, și în realitate doar așa pot ajuta ca problema animalelor de stradă să se rezolve. (Normal, dacă decid să am o cățelusă sau pisică (sau alt animal) rămân responsabilă pentru ea și nu o arunc la stradă ).
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Articol scris de: Rhiame.
Tradus de: Orsi
Sursa: https://personocracy.wordpress.com/2013/06/09/is-homeless-creator-of-his-fate/
